Ia-mă
de mână
când
grijile mă încolăcesc
și
îmi opresc urcușul
ori
negurile îmi brăzdează gândurile
căutând
loc
pentru
sămânța îndoielii
Iartă-mi
căderile
și adu-ți aminte
că
și cel pe care l-ai făcut piatra bisericii tale
s-a
îndoit
deși
văzuse Lumina
de
pe MunteleTaborului
Nu
pierde printre degetele de lumină
firul
de nisip care sunt
și
așează-mă pe ziduri de biserici
să
fiu
picătură
din găleata samarinencei
firimitură
din pâinea înmulțită de tine
ori
braț întins
de
Ziua Întâmpinării
Urcă-mă
pe aripi de îngeri
ca
prin zborul lor
să
mă apropii de cerul tău

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu