după iarna aceasta mai vine o iarnă

după iarna aceasta mai vine o iarnă
dar în loc de zăpezi vor fi îngeri căzuţi
să le-ntindem smeriţi câte-un loc să se-aştearnă
când coboară în noi temători şi tăcuţi

s-adunăm din noroi sfinţii şterşi şi himerici
să le dăm sfiiciuni şi culori înapoi
rânduit aşezaţi pe pereţi de biserici
să privească zâmbind la copiii din noi

înviaţi şi senini vor rămâne-n icoane
arcuindu-şi mirări în priviri de părinţi
noi vom fi lângă ei doar tăcute coloane
lumânări care ardem pios şi cuminţi

după iarna aceasta mai vine o iarnă
în copiii ce-am fost s-o primim ca pe-un dar
să lăsăm albul ei de lumini să se cearnă
peste zidul din noi preschimbat în altar

Legenda

Lorelei

aici e locul morţii se pârjolesc cărări
când dansuri de fecioară cu-ntunecat alai
coboară de pe steiuri cu magice cântări
aici sunt doar tenebre aici e Lorelei

*
când zorii-ncep s-apară să depene-o poveste
e răsărit de ziuă pe estic mal de Rin
se sparg în cioburi norii de ale stâncii creste
corăbii mari cu pânze pe unda apei vin

de jos adie Rinul o slabă unduire
e linişte deplină aici în înălţimi
şi-un corb pătează cerul cu neagră fâlfâire
se îngustează apa cuprinsă de-adâncimi

o stâncă ce-a prins viaţă ce aur poartă-n plete
şi parcă trupu-i tânăr e-nfipt în veşnicii
în ochii ei ca noaptea se împletesc legende
iubiri cu crai şi zâne din cărţi pentru copii

pe mal făptura blândă îşi plânge fericirea
şi plânsu-i cade-n ape din norii trişti şi grei
priviţi-o mai aproape şi-a împietrit iubirea
şi Rinul poartă-n unde doar lacrimi de-ale ei

când o zăresc corăbii se sparg pe rând lovite
de dragostea-mpietrită ce i-a căzut în Rin
din trupul ei de nimfă clepsidre adormite
ademenesc cu moartea corăbii care vin
*
este apus de ziuă pe estic mal de Rin
tenebrele se-arată într-un grăbit alai
să-i picure legendei şi umbre în lumini
din unda neagră-a apei zâmbeşte Lorelei