pleacă vara
câte o fluturare de mână
pentru fiecare poveste care moare
înainte de a apuca să-i știm sfârşitul
prizonieri ai toamnelor noastre
suntem pomi la margini de drum
sub coaja tare ascundem suflete moi
ne împletim crengile ca gâturi de lebede îndrăgostite
dintr-o creangă ne cad frunze
din alta ne mai zboară fluturi
împreunare mută de zbor şi cădere
toamnele noastre umblă desperecheate pe lângă noi
două păsări mari cu aripi prea grele
orice moarte e o nouă viaţă
trebuie doar să ştii unde să o cauţi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu