scrisoare de ziua ta

ciornă

mă cunoşti sunt eu cea care în urmă cu mult timp purtam cu mândrie cravata de pionier o primisem cu un an mai târziu decât sora mea şi refuzasem să înţeleg că vârsta era de vină mai ales că eu luasem premiul II iar ea III o meritam deci mai mult ca ea asta era evident pentru mine de aceea plânsesem
când am primit-o am ştiut că şi tu mă iubeşti aşa îmi explic tremurul ce-l aveam în glas când am depus jurământul cu mâna pe tricolor de emoţie uitasem că trebuie să-mi spun numele şi mi l-am rostit abia la sfârşit când toţi ceilalţi tăceau şi m-au privit cu uimire apoi au izbucnit în râs sunt convinsă că nu m-ai uitat
ce norocoasă mă simţeam când doamna trifu ne povestea la ora de română despre marii noştri scriitori sau când citeam cărţile în care aceştia vorbeau despre tine pe atunci credeam că doar aici la răspântia unde te-a aşezat destinul „sare din pământ norocul”
sufeream când lecţiile de istorie ale domnului conta îţi mai decupau o bucată din trup şi îmi îndreptam la gât cravata roşie cu tricolor care se strâmbase în timpul pauzei îmi spuneam că trebuie să stea drept sângele eroilor tivit cu grâne şi cu cer doar atât puteam face pentru ei era ca o reculegere
într-a V-a m-a uimit frumuseţea turnului eiffel desenat pe coperta cărţii de franceză apoi i-am aflat şi pe balzac pe shakespeare şi pe goethe şi aşa am început să visez şi la alte geografii decât a ta
au trecut anii şi visurile mi s-au împlinit la început m-am simţit ca un copil care intră pentru prima dată într-o cofetărie şi află că mai există şi alte prăjituri în afara cornuleţelor bunicii mă ademenea un miraj de forme şi culori iar gustul nu putea fi decât grozav îmi spuneam
poate m-am mai rătăcit uneori printre rafturi colorate poate m-am mai revoltat alteori că bunica frământa mereu aceleaşi aluaturi şi umbla tot în opinci
dar acum ştiu că locul meu e aici şi chiar dacă nu voi spune că „dacă n-aş fi român, n-aş fi nimic” voi spune totuşi că tu eşti locul acela minunat de care am nevoie acel loc „care nu e nici rău nici bun, căci există deasupra greşelilor şi-l iubim fără obiecţii”
vezi acum te iubesc din nou necondiţionat cum te iubeam atunci când purtam cravata roşie la gât doar că dragostea mea de azi e mai profundă pentru că acum ştiu
ţi-am scris această scrisoare pentru că e ziua ta
La mulţi ani, România!
*
Citatele aparţin, în ordinea aşezării lor în text, autorilor Tudor Arghezi, Petre Ţuţea şi Octavian Paler